Powered By Blogger

Ionut POCLID

Fotografia mea
Botosani, Botosani, Romania

marți, septembrie 29, 2009

Teapa liberala pe fata

190 de milioane de lei vechi reprezinta datoria pe care PNL o are de achitat catre hotelul Rapsodia din Botosani. Suma reprezinta o parte din contravaloarea cazarii si mesei servite de Crin Antonescu si apropiatii sai la ultima sa vizita in Botosani, in luna mai. Nu este singura suma cu care liberalii botosaneni sint datori. Dealtfel, la conferinta de presa din mai, prima intrebare adresata de jurnalisti lui Crin Antonescu a fost despre datoriile filialei locale.
Liberalii sustin ca datoria a fost contractata de un personaj care nu mai face parte din PNL, in speta doctorul Gabriel Oprisanu, cauza din care nu au platit suma de 190 de miloane catre SC Rapsodia. In schimb, factura este taiata pe PNL Botosani, iar la acea data Gabriel Oprisanu era presedintele organizatiei municipale, deci putea contracta si plati sume de bani in numele partidului. La recepria oferita de Crin Antonescu au participat absolut toti liberalii locali, insa probabil au mincat ai au baut mai virtos numai cei care stiau ca se va trage teapa. Iata citeva metode prin care PNL isi poate plati datoriile:
-sa-si vinda Florin Turcanu oile
-cheta publica pe motiv de criza
-o miza de 1 ron pe un bilet de cota 19000 la pariuri
-sa-si vinda Florin Turcanu noua vila
-citiva membri care nu consuma alcool sa-si doneze cite un rinichi
-donatii repetate de singe (de sperma nu, ca nu vrem si altii ca ei)

Pun pariu ca Antonescu nici nu stie ca pe seama lui se pune o tepa de 190 de milloane in cel mai pur stil golanesc. Nu cred ca s-ar fi pretat la asemenea chestii.

vineri, septembrie 25, 2009

Povestea unui om liberal

Roxana Macariuc era o femeie vrednica cu trei copii. Avea vreo 40 de ani, era casatorita, de meserie profesoara in principiu viata ii surise desi nu-i fusese usor. Muncise mult pentru asta pentru ca se tragea dintr-o familie nevoiasa de la tara unde bautura era tatal nostru si bataia era cartea de rugaciuni. Se salvase odata cu examenul de facultate pe care-l promovase. Atunci vazuse prima data alta lume, atunci traise pentru prima data iubirea. Viata ei incepuse de atunci. Atunci il cunoscuse si pe Gelu cu care apoi se casatorise.

Avea acum o singura problema. Periodic, odata cu leafa, Gelu ii tragea o mama de bataie. Cu ritmicitate Roxana si-o lua peste cap in fiecare cincisprezece si treizeci ale lunii. Era obisnuita, se pregatea dinainte, isi mai indesa citeva haine pe dinsa sa nu lase bulanul urme si se invatase sa-si fereasca cu dibacie capul. Nu s-ar fi cuvenit sa mearga la scoala la elevii ei cu ochii vineti. Gelu lucra la Politia de Frontiera si cind venea odata cu leafa de la servici se oprea tot timpul cu baietii la o berarie chiar in apropierea casei. Se facea in cap mai mereu si de fiecare data se gindea ca Roxana ar putea sa-l insele in zilele cind e plecat pe fisie. Gindul asta ii venea in cap odata cu betia si il inebunea, tot timpul pleca primul cu speranta ca o sa-si prinda nevasta in fapt. Pe scari se gindea ce le-ar face adulterilor daca i-ar prinde. Tot timpul acelasi gind. Cel mai tare i-ar fi placut sa-i dea afara pe amindoi in pielea goala. N-ar fi contat ca-i vara sau iarna, ca vad vecinii sau nu. Necazul era ca tot timpul Roxana era acasa singura, fara nici un amant prin preajma asteptind cuminte sa o ia peste cap. O bataie tinea cam cinci minute pentru ca Gelu obosea repede. Obosea si se culca asa imbracat, in uniforma. Povestea tinea de vreo cinci sau sase ani, de cind Gelu incepuse munca de teren. Roxana se consola la gindul ca nu-i singura care pateste asta, suportind mai usor gindindu-se la mama ei care o lua peste cap de o viata aproape zilnic. Taica-sau se imbata mai des ca Gelu.

Cu politica facuse cunostinta intimplator, prin fetele ei care cind erau alegeri lipeau afise pentru diferite partide. Primeau pentru asta tricouri, insigne, calendare, citeodata cite un sandwich sau ceva maruntis. In vara asta se hotarisera ca vor lipi afise pentru PNL si se hotarisera sa se inscrie pe listele de voluntari. Cum nu erau majore politrucul care se ocupa de grupele de copii care lipesc afise si impart pliante le ceru sa vina insotiti de unul din parinti. Asa a ajuns Roxana Macariuc prima data la PNL. Insotita de fetele ei astepta intr-o dupa-amiaza de primavara la usa partidului sa semneze mai repede ca le lasa sa lipeasca afise. Sedinta se prelungea si Roxana se impacienta pentru ca urma sa vina Gelu mai spre seara si mincarea nu era nici macar pe foc. Nu era pericol sa pateasca ceva dar nu avea chef nici macar de scandal. Trecusera vreo doua zile de cind barbata-sau luase avansaul si-i daduse scarmaneala. Se hotari sa intre: "Tovarase hai sa semnez mai repede acordul ala si sa plec ca deja stau de o ora". Spuse "tovarase" din reflex, asa stia ea ca se vorbeste de la sedintele UTC de la liceu. "Aici tovarasa se vorbeste cu domnule si cu doamna. De tovarasi am scapat de vreo douazeci de ani", primi raspunsul de la un chelios care statea in capul mesei si parea sa prezideze sedinta. "Vedeti, de oameni de astia avem nevoie, hotariti, cu tupeu, care stiu ce vor. Luati doamna un loc aici, nu mai dureaza mult". Cheliosul ii vorbise ei Roxanei Macariuc pe un ton pe care ea il considera sincer, si prin urmare isi cauta un scaun si se aseza. Atunci reusi sa vada si ea unde patrunsese, chiar in inima partidului, unde zari citeva figuri cunoscute de consilieri. Iar Cheliosul era chiar deputatul, seful partidului. Il vazuse des la televizor si se mira de cum nu-l recunoscuse din prima. "Imaginea e deformata la televizor inseamna", se gindi Roxana, dupa care se stradui sa fie atenta la ce vorbea acolo. Se puneau la cale alegerile. Discutiile erau aprinse, dar pe placul Roxanei. Se trezi aprobind cind pe unul, cind pe altul, ba chiar la un moment dat se trezi dindu-si cu parerea. Nu o lua nimeni in sema, doar presedintele care-i facu cu ochiul.

Vizitele la partid se indesira de atunci, ajunsera aproape zilnice. Se puse in slujba politicii cu devotament, era ceva ce-i placea. Presedintele o aprecia, membrii ceilalti o lasau sa-si faca treaba. Ii spusese chiar si lui Gelu care miriise ceva dar o lasase in pace. Timpul petrecut cu politica era din ce in ce mai mare, in fiecare zi venea tot mai tirziu acasa. Mergea la intilnirile de cartier, facea revista presei, se oferea voluntar la orice. Candidatul pentru judet o remarca si o ceru la el in echipa. Porecla lui era "Brutaru", desi se ocupa cu cresterea animalelor, mai precis a oilor. Ajunse in politica profitind de conjuncturi favorabile, mai mult sa scape de tot soiul de probleme penale pe care le avea din cauza temperamentului vulcanic. Solnaru Florica, asa il chema, nu era un nume de candidat, dar Brutaru nu parea constient de asta. Voia sa fie in adminisratie cu orice pret pentru ca, in felul acesta, considera ca-si va rezolva problemele. Oier fiind, avea bani si ar fi fost in stare sa-i cheltuie pe toti pentru a fi ceva. Era un ambitios. Asa ii placea sa creada despre el. Era si el casatorit, nevasta-sa candida si ea, tot pentru liberali, avea si el trei copii si multe aventuri la activ. Se zvonea ca dupa o nunta fugise o luna in Spania insotit fiind chiar de fina sa. O alese pe Roxana in echipa lui. Aprecia ca nu iese din vorba sa si face totul asa cum trebuie. "De oameni de astia am nevoie. Am sa vorbesc cu Chelul sa o puna chiar si pe liste. Ii platesc eu citeva afise si contributia la partid".

Asa s-a trezit Roxana Macariuc si candidata, legal, pe liste. Era chiar imediat dupa Florica, a doua pe lista. Se hotari sa-i devina credincioasa. Alegerile le-au pierdut. Numele de Florica Solnaru n-a fost pe placul alegatorilor, si nici a presei care nu scapa nici un prilej sa-l taxeze, dar Roxana ramase linga el. Isi schimba schiar si serviciul angajindu-se secretara la PNL unde Florica tragea si el tot mai des. Pusese de data aceasta ochii pe o functie de parlamentar, urmau alte alegeri. Isi facu rost de colegiul care cuprinde localiatile unde avea cele mai multe stini. Facu risipa de oi si rachiu si lumea de la tara il vota. Florica se trezi deputat, iar Roxana isi schimba din nou serviciul. Se facu de aceasta data sefa de cabinet parlamentar. Gelul incepu sa banuiasca ceva si betiile, deci si bataile se inmultira. O batea mai tare ca de obicei, asa ca nu dura mult pina cind o invineti bine pe Roxana. Pina la divort nu a mai fost decit un pas. Se potrivise, divortase si Florica. El din alte motive. Nevasta-sa candidase si ea pentru o primarie la tara si pierduse la doar sase voturi. Dar tocase toti banii familiei. Florica era plin de datorii, toti trageau de el, nu mai suportase reprosurile nevestei. Si-au impartit oile si au divortat. Roxana singura, Florica singur, ea secretara lui, tot tipul impreuna, idila se infiripa repede, dragostea ii mistuia pe amindoi. Tot pe datorie si-au luat o viluta la marginea orasului si s-au mutat impreuna. Pe la partid toti zimbeau pe sub mustati. Erau comici. El scund, ea inalta, el plinut, ea subtirica. Ce mai conta. Chelu plecase din PNL, Florica ajunse presedinte. Basca, mai toti liderii partidului erau divortati si aveau amante. Era ceva la moda, il facea sa para la fel cu sefii de la Bucuresti. Pina si candidatul la presedentie al partidului era divortat. Toate astea ii faceau pe cei doi sa se simta bine, putin ii intersa de privirile ironice ale celor din jur. Erau convinsi ca se incadrau perfect in doctrina partidului si nu se sfiau sa o afirme la toata lumea: "Pina la urma asta insemna sa fii liberal".

PS: Citeva asemanari nu sint intimplatoare. Telenuvela continua.

joi, septembrie 24, 2009

PRIMARUL




Revolutia i-a adus lui Simica statutul de persoana publica. Era cunoscut de toata suflarea tirgului si era tare mindru de asta. A fost consilier local vreo trei mandate si patru ani a fost chiar primar. Atunci i-a placut cel mai tare. Primar. Fusese visul vietii lui. A cautat sa tina cu dintii de postul asta, facind lucruri care nici nu credea ca le-ar putea face vreodata. S-a transformat intr-un amfitrion al artelor, s-a implicat politic, a luat decizia in mina controlind absolut totul. Venea la primarie la dimineata devreme inainte de schimbul portarilor si pleca seara tirziu dupa ce intra a treia tura. Primaria era casa lui. Cel mai mult ii placea sa se joace dea orasul. Vorbea cu oamenii pe strada, mergea numai pe jos, era prezent la orice inaugurare, toate se faceau datorita lui. A dezvelit zeci si sute de plachete comemorative, a primit in vizita ambasadori, revelioanele le-a petrecut doar in piata publica, a casatorit sute de cupluri, a inventat chiar si sarbatoarea orasului. Nimic nu batea insa pasiunea sa pentru firma de termoficare si cea pentru presa. Daca se putea sa fie insotit de ziaristi in permanenta ar fi fost perfect.

Lui Simica ii placea intre tevi, merga zilnic la Termificare citeoadata doar ca sa se uite. Aburii care ieseau in zilele de ger, mirosul de pacura si cosurile inalte ii inveseleau ziua. Se gindise sa faca ceva sa uneasca posturile, cel de primar cu cel de director la Termoficare insa constatase dupa citeva incercari ca nu avea nici o baza legala. Oricum, directorul era omul lui, era ca si cum ar fi el. Numai ca nu era el si asta il rodea intr-una. De aia isi facea zilnic treaba pe acolo sa se stie cine e seful.

Termoficarea era o adevarata problema pentru oras. Nimic nu mergea acolo, caldura se facea cu costuri mari, era scumpa iar oamenii renuntau la centralizat, cumparindu-si centrale de apartament. Tevile erau vechi, deranjamentele foarte dese si costisitoare, firma era aproape de faliment. Datoriile cresteau cu fiecare z ice trecea, oamenii isi primeau salariile cu intirzieri tot mai mari. Rezervoarele de pacura erau goale. Trebuia luat taurul de coarne si rezolvata problema caldurii si a banilor, iar primarul Simica era omul potrivit pentru asta. Iarna se apropia si mai erau un an pina la alegeri era un moment bun sa rezolvea treaba cu orasul odata pentru totdeauna.

Simica lua calea capitalei. Se intilni cu ministri, cu sefii lui de la partid, cu specialist in termoficare. Trase o fuga si pina in Japonia, citeva vizite in Austria una sau doua in Suedia. Franta era ca a doua sa casa iar in Italia mergea aproaape lunar. Termoficarea platea toate deplasarile care erau facute doar pentru exemple comparative, contacte , finantari, proiecte si colaborari. Intre vizitele sale Simica mergea mereu pe la televiziuni, dadea interviuri in ziare asiguind pe toata lumea ca termoficarea va deveni in curind o problema uitata: "Din Suedia vin tevi, am semnat deja contractual, japonezii ne vor ajuta cu bani. Am vorbit chiar cu imparatul, sintem printre putinele orase din lume care vor primi un proiect de mediu de eliminare a noxelor provocate de arderea pacurii. Vom avea un sistem de incalzire centralizata exact ca in Austria. Deja specialisti francezi, romani si italieni lucreaza la studiul de reabilitare". II placea sa se auda.

Argumenta doct fiecare calatorie orice cheltuiala. Termoficare a platit miliarde pe proiecte, pe mese cu specialistii pe deplasari, chiar si pe o parte din materiale. Din Suedia au venit citeva garnituri de tren de tevi care au fost depozitate peste tot in incinta societatii. Au fost citeva incercari de instalalare a tevilor insa s-a constat ca nu se potriveau cu instalatia. Coturile fusesera comandate numai pe invers, fitingurile nu erau bune de nimic, proiectele intirziau sa apara ba mai mult specialistii care le intocmeau cereau bani mai tot timpul. Colac peste pupaza din Japonia nu mai avea nici o veste, imparatul intirziind sa trimita banii pentru proiectul de mediu. Simica simti ca ceva e in neregula, dar nu putea renunta. Mai facu un tur de forta pe la televiziuni si ziare anuntind ca pentru termoficare va incepe o noua era. Cea a modernizarii. Fiecare jurnalist primi cite o repartitie la cite un apartament, biroul primarului era de dimineata pina seara plin de saraci si tigani. Nu refuza pe nimeni, era deacord cu orice, raspunsul la toate problemele era "Da, se rezolva".

Iarna dinaintea alegerilor a fost cea mai geroasa din ciclul electoral. Frigul crunt se instala peste oras inca de pe la mijlocul lui noiebrie, dar caloriferele erau reci. Termoficarea nu dadea nici caldura, nici apa calda, iar cei care nu aveau centrala proprie incepura sa faca scandal. Imediat o parte a presei, cea a jurnalistilor care nu primisera apartamente, incepu sa ia atitudine, iar Simica facea cu greu fata valului de reclamatii si nemultumiri. Adversarii politici incepusera sa-l atace, Termoficarea fiind subiectul lor prefectat. Pacura nu era, tevile nu se potriveau, caldura nu mai venea in case era tot mai frig. Ultimii stropi de pacura s-au consumat im preajma sarbatorilor cind Simica a cautat sa faca un revelion in piata publica care sa-I faca pe oameni sa uite de greutatile de acasa. A cheltuit utimii bani din Primarie pe artificii si pe artisti ba chiar a oficiat citeva casatorii in noaptea dintre ani. Acasa spre dimineata s-au intors tot in frig bombanindu-l pe primar, iar gospodinele carora nu le crescuse aluatul de cozonaci din cauza frigului au jurat sa nu-l mai voteze niciodata pe Simica.

Ultima arma a lui Simica a fost sa arunce toata vina pe umerii statului. Si-a criticat chiar si colegii de partid pe care i-a acuzat ca desi puteau, nu au miscat nici un deget sa ajute orasul sa depaseasca situatia critica. Ministrii, chiar daca erau de la el din partid nu erau buni de nimic, legile erau strimbe, iar directorii de la Termoficare incompetenti. Cu acest arsenal de scuze a mai facut o tura de televiziuni si ziare incercercind sa lamureasca lumea de ce e frig in case. Nimeni nu l-a crezut, iar la alegeri Simica nu a mai fost votat. Frigul l-a doborit chiar in miezul verii cind a pierdut alegerile la citeva procente, fiindu-i refuzata chiar si functia de viceprimar. Cu toate acestea, Simica deveni consilier local, jurind sa devina un ghimpe in coasta oricarui va incerca sa tradeze votul cetatenilor. Drept urmare, o perioada s-a opus la orice hotarire de Consiliu Orasasenesc, chiar si la cele propuse de colegii sai de partid, fapt care i-a atras excluderea din formatiunea politica pe care a slujit-o ani buni.

Dispus in continuare se mai incerce odata sa devina primar, Simica a trecut la un alt partid, pacalit de notorietatea acestuia, chiar pe o functie de conducere. Aveau sediul intr-un punct termic. Inconjurat de tevi si de mirosuri prospete de vaselina, Simica organiza saptaminal conferinte de presa criticind si atragind atentia asupra hotiilor facute de noua putere. In schimb iarna oamenii aveau caldura in case si apa calda din belsug. La Termoficare chiar daca situatia era grea salariile sa dadeau cu regularitate iar in preajma iernilor rezervoarele de pacura erau pline. A doua incercare a lui Simica de a devei primar se solda cu un esec clar, reusind insa sa sa ajunga consilier local, singurul de altfel de la noul sau partid. La televiziuni nu mai era invitat, iar in presa aparea din ce in ce mai rar. Viata politica a lui Simica intra pe un fagas cenusiu, impltit cu mediocritatea. In plus, cei patru ani de Gicacontra din Consiliu i-au stirbit din credibilitate. Cind lua cuvintul pe la cite o sedinta colegii incepeau sa caste sau sa citeasca ziarul. Unii mai nesimtiti, spre disperarea lui Simica, ieseau chiar sa fumeze.

Partidul lui Simica s-a autodesfintat, toti membri migrind spre alte partide, mai puternice sau aflate la putere. Simica insa trebuia sa remina acolo pentru a mai fi in continuare consilier. Legea pe care o sustinuse cu atita putere, cea care nu da voie unui ales sa treaca de la un partid la altul il lasa singur, fara nici un coleg, fara nici un sprijin. Simica a ramas la punctul termic singur. In continuare acolo miroase a vaselina iar tevile sint noi, deoarece Termoficarea a reusit sa le schimbe. Si e foarte cald.


PS: orice asemanare cu realitatea nu e intimplatoare

Eforturi supraomenesti in administratia botosaneana

Consiliul Judetean a ramas fara telefonie fixa. Astazi in jurul orelor 10:00 centrala institutiei a picat si a facut imposibila utilizarea retelei. Avaria a afectat atit reteaua interna, cit si cea externa astfel incit functionarii nu au mai putut nici macar vorbi intre ei. “Ce sa facem, cind am de dus o hirtie ma duc personal sa o duc”, spunea astazi dimineata vicepresedintele Consiliului Judetean Constantin Manolache.(stire preluata de la www.martorincomod.ro)

Va dati seama ce chin pe capul sefilor? Duc personal hirtiile la semnat. Bine ca nu trebuie sa-si faca singuri si cafeaua daca intrau toate secretarele odata in concediu medical. Personal ii compatimesc si le sugerez sa-si angajeze un vehicul de interior pentru ca sa nu se oboseasca asa de tare. Coborirea in rindul plebei pare sa-i deranjeze pe cei de la CJ, dar eforturile care le-au facut, deplansindu-se personal de la un birou la altul, sint remarcabile.

miercuri, septembrie 23, 2009

La Botosani...

1.PSD si-a bagat picioarele in coalitie si impreuna cu PNL si PRM a semnat astazi un proiect de hotarire prin care se propune schimbarea din functie de unui vicepresedinte CJ pedelist. Vestea i-a luat prin surprindere pe cei din PDL care saptamina trecuta presedintele lor, Catalin Flutur spuneau ca la Botosani coalitia merge ca unsa. Unii, care nu-l aveau la rinza pe cel care urmeaza a fi schimbat, chiar s-au bucurat, luind atitudine doar asa de sanchi.
Reactia PDL nu va intirzia sa apara. Deja se pregateste mazilirea unor directori PSD. Cristian Achitei, vicepresedintele PDL aflat in pericol a declarat: "S-a dat drumul la razboi. Daca PSD vrea razboi, asta va avea. Eu sint pregatit sa lupt". PDL a pierdut majoritatea in Conlsiliul Judetean.
2. Au ars citeva cladiri monument din Centrul Vechi, centru pentru care Primaria va plati miliarde pentru a fi restaurat. Cladirile urmau sa intre in reparatii capitale. Poate ardeau mai putine daca pompierii nu terminau la un moment dat apa. Asa, pina au umplut autospecialele au pierdut o groaza de timp.
3. S-a rasturnat si un camion de bere timisoreana intr-o intersectie din oras. S-au maturat cioburi si s-au strins sticle vreo doua ore. N-am avut bafta sa fiu pe acolo cind s-a intimplat. Aveam nevoie de niste bere sa-mi sterg frunzele la ficus:)
4. Postul de televiziune la care lucrez si-a schimbat actionarul. Cu amanunte despre asta si despre ce se va intimpla in viitor, in curind.

Si toate astea s-au intimplat doar intr-o zi.

sâmbătă, septembrie 19, 2009

vineri, septembrie 18, 2009

Recomandare de week-end

Base+Ceasca=doi care ne-au prostit



Hai ca lilick-auftakt m-a provocat. Adica chiar numai o asemanare se putea gasi intre Ceasca si Base? Eu cred ca sint mai multe. Ia sa vedem:))

1. Amindoi erau amatori de sprit. Spre deosebire de Base care se mai urca si chilit la volan, Ceasca avea sofer si nu prea bea in public. Scuze pentru "erau". Base mai este!
2. Si Base si Ceasca sint legati ombilical de pasiunea pentru afaceri cu armament. Unul le face cu fratii altul cu baietii de la Secu.
3. Pasiunea pentru multime si adulatie. Eu cred ca Base-si compune poezii singur despre cit de smecher e. Si e daca poate prosti o tara intreaga.
4. Nici Ceasca nu suporta si nici Base nu suporta sa fie contrazis.
5. Promovarea nepotismului cu Nicu pregatit de presedinte si Elena facuta politician cu arcanul. Cel putin eu asa cred. Zic ca Elena nu si-a dorit sa fie politician, de altfel nici nu este. Ce mult regreta ea acum cafenelele din Dorobanti unde ca sa tii o conversatie docta n-ai nevoie de mai mult de 100 de cuvinte. La fel si Nicu traia doar pentru femei si sticle de whiskey.
6. Promovarea in functii cheie a aplaudacilor. La Ceasca se desfasura concursul care bate mai tare din palme. La Base care cara mai multe cu palmele.
7. Minciuni si promisiuni, aici nu este cazul sa dezvolt ca se stiu.
8. Intelectualii nu sint pe placul lui Base cum nu erau agreeati nici de Ceasca. Primu-i condamna la moarte prin infometare, celelalt a reusit deja acest lucru.
9. Zvonistica si dezinformarea arme preferate la ambii dictatori. Ca la majoriatea de altfel.

Hai ca ies prea multe asemanari si dupa aia ma duc cu mintea la prostii. Ca Ceasca tragea cam des pe la Neptun. :)) Nu de altceva dar Basescu Ceausescu luat ca un singur nume suna destul de rotund.

joi, septembrie 17, 2009

Domnule factor de raspundere...

Locuiesc la capatul unei strazi stricate. Un drum neasfaltat, plin de gropi din cauza caruia nevasta-mea strica periodic masina. Eu n-am carnet de sofer. Dar stiu aproape totul despre bucse, amortizoare, flanse si alte piese. Dar nu asta e important. Bine ca stiu. Ultima data, o vizita la service m-a costat vreo 8 milioane. Bine ca am avut de unde, poate o sa am si altadata. Domnule factor de raspundere, nu va cer sa-mi dati banii si nici sa-mi reparati strada, dar v-as ruga sa treceti si dvs. in fiecare zi cu masina personala pe unde merg eu. Asta ar insemna solidaritate.
Stiu ca n-aveti bani, ca e criza si sint rautacios. Poate putin revoltat. Ati incercat sa reparati ceva si anul acesta si anul trecut numai ca priceputii dvs. angajati nu stiu ca un drum, chiar si pietruit, ca sa reziste are nevoie de o fundatie, de scurgeri si de niste rigole. Daca nu puteti sa faceti rigole atunci macar niste santuri. Inca ceva si termin cu asta. Cind se rapara un drum zic eu ca s-ar tine cont si de starea vremii, oricum nu se face pe ploaie. Scuze daca am fost impertinent.
Domnule factor de raspundere...sint atit de multe de spus ca nu stiu cu ce sa mai incep. De fapt am fost egoist si am inceput cu problema mea. Stiu ca e criza. E o scuza buna. Cu toate astea ma doare inima cind daca totalizez numarul secretarelor si consilierilor pe care-i aveti ajung la vreo 30. E o echipa numeroasa si bine platita. Sincer ma bucur pentru ei si nu ii acuz de ineficienta actelor dvs. de management. Majoritatea sint pile pe care i-ati luat pe linga dvs. sa manince si ei o bucata de piine. Sinteti millos si asta e crestineste.
Mai merg citeodata cu masina pe la socri. La tara. Din ce in ce mai rar de o bucata de vreme, direct proportional cu centimetri cu care drumurile judetene o iau la vale. N-as suporta sa-mi mai repar masina si din cauza ca o vizitez pe soacra-mea. O iubesc, dar si masina e scumpa. M-am bucurat cind am auzit ca vreti sa faceti trasee turistice in Botosani. Poate veti baga fly taxi,(taxiuri aeriene), stiu ca ati cam chiulit de la orele de engleza. Abia astept. Ar fi mai ieftin decit sa bagati banii in mii de metri cubi de asfalt, care oricum s-ar strica la anul. N-ar fi extravagant si atagator de turisti sa se poata ateriza la Ipotesti pe islazul comunal dupa care un transfer cu sareta la casa lui Eminescu? Eu zic ca ar fi si extravagant si rustic. Ati fi la moda, zau asa. Sau poate vom merge la Liveni, la George Enescu, calare. Cu paturi, cu sei, peste dealuri si cimpii. Ar fi niste trasee de vis. Ceva extrem. In Botosani la casa Iorga se poate merge si cu taxiul. Sa-si strice fraierii masinile. Ar merita ideile astea sa le bagati intr-un studiu de fezabilitate privind turismul. S-ar mai duce niste miliarde exact in modul in care va place sa le cheltuiti cel mai tare.
Nevasta-mea ma bate la cap sa cumpar doua lanterne. Eu inca mai sper stimate domn factor de raspundere ca veti da drumul la timp si la iluminatul stradal. Daca vin acasa cu masina am faruri, iar in curte mi-am pus becuri. Pentru mine nu-i problema. E problema daca ma duc la chiosc sa iau piine sau tigari. Pot sa cad intr-o groapa si nu cred ca decontati spitalizarea. Asa ca imi fac cumparaturile de la supermarket pe zi. Daca uit promit sa fiu atent cind merg si sa nu ma lovesc. Insa cred ca totusi ar trebui sa dati drumul la lumini cind se insereaza. Nu trebuie sa asteptati pina un elev si-o va lua peste mufa sau o vre-o fetita va fi luata cu japca. Zau ca se va intimpla odata si-o data. Pe intuneric iti vin idei, si nu tocmai din cele mai fericite. In rest nu prea mai am nemultumiri. Daca imi mai vine ceva in cap promit sa va mai scriu. Pina una alta, distractie placuta la Ierusalim, si dvs. stimate domn factor de raspundere, si prefericitului. E o chestie sa vezi vechile vestigii ale crestinatatii in conditii VIP. Acasa toate-s struna, e vremea de calatorii. Sint bune si astea, ca poate veti gasi mintea cea din urma.

PS: Ciinii vagabonzi din zona si de pe linga servici nu mai reprezinta o problema. I-am dresat.

luni, septembrie 14, 2009

Propuneri idioate

La propunerea politrucului portocaliu Cristian Preda, aceea ca virsta minima pentru un votant sa fie de 16 ani am urmatoarele completari:
-mamele insarcinate sa voteze de doua ori. Daca vor avea gemeni si pot dovedi acest lucru sa voteze de trei ori
-deoarece persoanele care au decedat nu se pot prezenta la urne, urmasii legali sa voteze in locul lor intr-o perioada de maxim 10 ani de la deces.
-presedintii comisiilor de votare sa aiba maxim doua clase, e suficient ca stiu sa numere.
-virsta minima de accedere in parlament sa fie de 15 ani, iar candidatii la presedentie sa aiba minim 18 ani
-la pensie pot iesi persoanele care au implinit 80 ani ani dar nu mai putin de 70 in cimpul muncii
-virsta minima la careo persoana poate obtine carnet de sofer sa fie de 10 ani
-studiile superioare sa fie considerate atunci cind o persoana are maxim 4 ani de scoala
In spiritul aceleiasi propuneri se poate introduce costumatia obligatorie de mers la vot si obligativitatea ca fiecare simpatizant PDL sa voteze de minim trei ori.

vineri, septembrie 11, 2009

Independent in vacanta

Lipsit de sprijin politic, primul senator independent de dupa introducerea votului uninominalisi va lua in concediu de la senat si va pleca la Moscova pentru a-si reprezenta tara la un concurs interparlamentar de tenis de cimp. Liviu Campanu, caci despre el este vorba, s-a facut remarcat in ultima vreme nu prin declaratii politice si munca in folosul cetateanului, ci prin ardoarea cu care minuieste tacul de biliard si racheta de tenis. El se considera a fi printre primii sase parlamentari din Europa la tenis de cimp, cauza din care si-a propus sa nu mai rateze nici un concurs interparlamentar.

miercuri, septembrie 09, 2009

De divertisment: bucatarul chinezesc:))


Cam asa se fac taiteii:)))))))) In Macau-China, Grand Lisboa Casino, la un restaurant traditional.
Daca ar fi dupa mine, citiva de prin politica ar trebui sa intre pe mina chinezoiului, macar pentru un mic masaj.

Umbra lui!

Fostul senator PNL Dinu Secrieru, cochetator sef cu PDL si fan al familiei Flutur se crede urmarit de serviciile secrete. Care servicii secrete nu stie nici el. De ce e urmarit nu stim noi. Proaspat intrat (din nou) in BPJ al PNL Botosani Secrieru a inceput sa faca ce-i place mai mult pe la conferintele de presa: sa dea cu bita-n balta. Eu zic ca sufera de atacuri de panica dar de care poate scapa cu niste xanax. Se da numai pe reteta.
Azi de pilda a fost la Somax TV si si-a dat cu parera despre demnitarii care-si trag averi si viloace pe perioada mandatului. Vorbea probabil in calitate de cunoscator ca doar cu asta s-a ocupat si el cit a fost senator.

Scoala si repara bulevardul!

"Am dat firmei un ultimatul pină vineri ca să vină la Botoşani, la o intilnire la care va lua parte şi proiectantul. Dorim să vedem dacă pot să mai facă lucrarea, dacă nu să desemnăm un alt contructor"
Este vorba despre firma Nova Construct care ne-a construit bulevardul anul trecut si care acum e stricat, iar declaratia apartine viceprimarului PDL Catalin Alexa. Cu tot respectul il informez urmatoarele:
-firma Nova Construct a dat faliment, lucru usor de aflat de pe siturile ANAF.
-patronul firmei a murit primavara asta, deci sigur nu se va prezenta la intilnire, cu tot cu ultimatumul dat.

Sau poate vine?

PS: Substrat: repararea bulevardului in prag de toamna, poate se mai strica si la anul odata. Ultimatumul dat ma indemna sa cred ca Primaria a somat de mai multe ori reprezentantii firmei Nova Construct sa vina la intilnire. Cam ce baieti fleti lucreaza deghizati in edili. Ala-i mort si-n faliment si ei il someaza. Cam ce minte au si ce bine informati sint si jurnalistii care au preluat declaratiile si au facut o stire. In speta cei de la botosaninews.ro.

Politica locala dupa vacanta

Dupa doua luni de luat liber de pe blog si desprins oarecum si de realitatile locale (politice) trag citeva concluzii:
1. Siguri de victorie pedelistii isi bombeaza din ce in ce mai tare piepturile, liderii lor devenind niste mici Dalai Lama care fac si stiu totul. Pentru ei a devenit bun chiar si analfabetul de Contac, traditionalul adversar pe a carui imbecilitate au cistigat pina acum toate alegerile. Selectia membrilor de partid nu mai trece de nici un filtru, oricine fiind binevenit. NU stiu decit sa foloseasca puterea in scopuri personale, actul de management politic fiind pentru marea parte dintre ei o chestie straina, complicata, neinteleasa. Orice faci in Botosani are nevoie de avizul PDL. Culmea e ca nimeni, nici chiar adversarii politici nu au chef sa-i supere, desi sub aura imensa a puterii se ascunde o micime ridicola, pe care oamenii lui Base se chinuie sa ne-o impuna. Sub tutela PDL se intimpla in Botosani urmatoarele: nu se construieste nimic, firmele isi inchid portile una dupa alta, somerii isi ingroasa rindurile, politicienii conturile.
2. Liberalii si-au ales o conduce imbecila, agramata si analfabeta in totalitate. Nici n-am ce sa povestesc despre ei, intr-atit de ridicoli sint. Conferinte de presa fara nici un subiect de presa, aberatii spunse de genul "Duda il va sprijini pe Crin", dezavuate in secunda zero de liberalii cu minte, adica cei din conducerea superioara, jocuri de culise in care intra tot soiul de primari de comune sau consilieri comunali, telenovele familiale unde divortul reprezinta o moda.
3. PSD este condus de un grup de greierasi care danseaza menuet si care-si aranjeaza cravatele unul la altul. Vine iarna, si greierasii dispar. Insesizabili, inexistenti, ineficienti, cam asa au devenit PSD-isitii din Botosani in prag de campanie electorala.
Totul se inscrie probabil in scirba electorala de care votantul cu cap sufera din ce in ce mai tare. Parca s-au scirbit de ei, cam asta e linia politicienilor locali.

miercuri, septembrie 02, 2009

Gata vacanta

Gata vacanta, sorry pt lipsa din ultimele doua luni. Amsterdan-U2, Costinesti-Mamaia-Albena, Hong Kong, Macao-Amsterdam din nou.

Duminica voi avea prima emisiune din aceatsa toamna, Crin Antonescu invitat. A inceput campania electorala. Astept sugestii...

ClickComments