PRIMARUL

Revolutia i-a adus lui Simica statutul de persoana publica. Era cunoscut de toata suflarea tirgului si era tare mindru de asta. A fost consilier local vreo trei mandate si patru ani a fost chiar primar. Atunci i-a placut cel mai tare. Primar. Fusese visul vietii lui. A cautat sa tina cu dintii de postul asta, facind lucruri care nici nu credea ca le-ar putea face vreodata. S-a transformat intr-un amfitrion al artelor, s-a implicat politic, a luat decizia in mina controlind absolut totul. Venea la primarie la dimineata devreme inainte de schimbul portarilor si pleca seara tirziu dupa ce intra a treia tura. Primaria era casa lui. Cel mai mult ii placea sa se joace dea orasul. Vorbea cu oamenii pe strada, mergea numai pe jos, era prezent la orice inaugurare, toate se faceau datorita lui. A dezvelit zeci si sute de plachete comemorative, a primit in vizita ambasadori, revelioanele le-a petrecut doar in piata publica, a casatorit sute de cupluri, a inventat chiar si sarbatoarea orasului. Nimic nu batea insa pasiunea sa pentru firma de termoficare si cea pentru presa. Daca se putea sa fie insotit de ziaristi in permanenta ar fi fost perfect.

Lui Simica ii placea intre tevi, merga zilnic la Termificare citeoadata doar ca sa se uite. Aburii care ieseau in zilele de ger, mirosul de pacura si cosurile inalte ii inveseleau ziua. Se gindise sa faca ceva sa uneasca posturile, cel de primar cu cel de director la Termoficare insa constatase dupa citeva incercari ca nu avea nici o baza legala. Oricum, directorul era omul lui, era ca si cum ar fi el. Numai ca nu era el si asta il rodea intr-una. De aia isi facea zilnic treaba pe acolo sa se stie cine e seful.

Termoficarea era o adevarata problema pentru oras. Nimic nu mergea acolo, caldura se facea cu costuri mari, era scumpa iar oamenii renuntau la centralizat, cumparindu-si centrale de apartament. Tevile erau vechi, deranjamentele foarte dese si costisitoare, firma era aproape de faliment. Datoriile cresteau cu fiecare z ice trecea, oamenii isi primeau salariile cu intirzieri tot mai mari. Rezervoarele de pacura erau goale. Trebuia luat taurul de coarne si rezolvata problema caldurii si a banilor, iar primarul Simica era omul potrivit pentru asta. Iarna se apropia si mai erau un an pina la alegeri era un moment bun sa rezolvea treaba cu orasul odata pentru totdeauna.

Simica lua calea capitalei. Se intilni cu ministri, cu sefii lui de la partid, cu specialist in termoficare. Trase o fuga si pina in Japonia, citeva vizite in Austria una sau doua in Suedia. Franta era ca a doua sa casa iar in Italia mergea aproaape lunar. Termoficarea platea toate deplasarile care erau facute doar pentru exemple comparative, contacte , finantari, proiecte si colaborari. Intre vizitele sale Simica mergea mereu pe la televiziuni, dadea interviuri in ziare asiguind pe toata lumea ca termoficarea va deveni in curind o problema uitata: "Din Suedia vin tevi, am semnat deja contractual, japonezii ne vor ajuta cu bani. Am vorbit chiar cu imparatul, sintem printre putinele orase din lume care vor primi un proiect de mediu de eliminare a noxelor provocate de arderea pacurii. Vom avea un sistem de incalzire centralizata exact ca in Austria. Deja specialisti francezi, romani si italieni lucreaza la studiul de reabilitare". II placea sa se auda.

Argumenta doct fiecare calatorie orice cheltuiala. Termoficare a platit miliarde pe proiecte, pe mese cu specialistii pe deplasari, chiar si pe o parte din materiale. Din Suedia au venit citeva garnituri de tren de tevi care au fost depozitate peste tot in incinta societatii. Au fost citeva incercari de instalalare a tevilor insa s-a constat ca nu se potriveau cu instalatia. Coturile fusesera comandate numai pe invers, fitingurile nu erau bune de nimic, proiectele intirziau sa apara ba mai mult specialistii care le intocmeau cereau bani mai tot timpul. Colac peste pupaza din Japonia nu mai avea nici o veste, imparatul intirziind sa trimita banii pentru proiectul de mediu. Simica simti ca ceva e in neregula, dar nu putea renunta. Mai facu un tur de forta pe la televiziuni si ziare anuntind ca pentru termoficare va incepe o noua era. Cea a modernizarii. Fiecare jurnalist primi cite o repartitie la cite un apartament, biroul primarului era de dimineata pina seara plin de saraci si tigani. Nu refuza pe nimeni, era deacord cu orice, raspunsul la toate problemele era "Da, se rezolva".

Iarna dinaintea alegerilor a fost cea mai geroasa din ciclul electoral. Frigul crunt se instala peste oras inca de pe la mijlocul lui noiebrie, dar caloriferele erau reci. Termoficarea nu dadea nici caldura, nici apa calda, iar cei care nu aveau centrala proprie incepura sa faca scandal. Imediat o parte a presei, cea a jurnalistilor care nu primisera apartamente, incepu sa ia atitudine, iar Simica facea cu greu fata valului de reclamatii si nemultumiri. Adversarii politici incepusera sa-l atace, Termoficarea fiind subiectul lor prefectat. Pacura nu era, tevile nu se potriveau, caldura nu mai venea in case era tot mai frig. Ultimii stropi de pacura s-au consumat im preajma sarbatorilor cind Simica a cautat sa faca un revelion in piata publica care sa-I faca pe oameni sa uite de greutatile de acasa. A cheltuit utimii bani din Primarie pe artificii si pe artisti ba chiar a oficiat citeva casatorii in noaptea dintre ani. Acasa spre dimineata s-au intors tot in frig bombanindu-l pe primar, iar gospodinele carora nu le crescuse aluatul de cozonaci din cauza frigului au jurat sa nu-l mai voteze niciodata pe Simica.

Ultima arma a lui Simica a fost sa arunce toata vina pe umerii statului. Si-a criticat chiar si colegii de partid pe care i-a acuzat ca desi puteau, nu au miscat nici un deget sa ajute orasul sa depaseasca situatia critica. Ministrii, chiar daca erau de la el din partid nu erau buni de nimic, legile erau strimbe, iar directorii de la Termoficare incompetenti. Cu acest arsenal de scuze a mai facut o tura de televiziuni si ziare incercercind sa lamureasca lumea de ce e frig in case. Nimeni nu l-a crezut, iar la alegeri Simica nu a mai fost votat. Frigul l-a doborit chiar in miezul verii cind a pierdut alegerile la citeva procente, fiindu-i refuzata chiar si functia de viceprimar. Cu toate acestea, Simica deveni consilier local, jurind sa devina un ghimpe in coasta oricarui va incerca sa tradeze votul cetatenilor. Drept urmare, o perioada s-a opus la orice hotarire de Consiliu Orasasenesc, chiar si la cele propuse de colegii sai de partid, fapt care i-a atras excluderea din formatiunea politica pe care a slujit-o ani buni.

Dispus in continuare se mai incerce odata sa devina primar, Simica a trecut la un alt partid, pacalit de notorietatea acestuia, chiar pe o functie de conducere. Aveau sediul intr-un punct termic. Inconjurat de tevi si de mirosuri prospete de vaselina, Simica organiza saptaminal conferinte de presa criticind si atragind atentia asupra hotiilor facute de noua putere. In schimb iarna oamenii aveau caldura in case si apa calda din belsug. La Termoficare chiar daca situatia era grea salariile sa dadeau cu regularitate iar in preajma iernilor rezervoarele de pacura erau pline. A doua incercare a lui Simica de a devei primar se solda cu un esec clar, reusind insa sa sa ajunga consilier local, singurul de altfel de la noul sau partid. La televiziuni nu mai era invitat, iar in presa aparea din ce in ce mai rar. Viata politica a lui Simica intra pe un fagas cenusiu, impltit cu mediocritatea. In plus, cei patru ani de Gicacontra din Consiliu i-au stirbit din credibilitate. Cind lua cuvintul pe la cite o sedinta colegii incepeau sa caste sau sa citeasca ziarul. Unii mai nesimtiti, spre disperarea lui Simica, ieseau chiar sa fumeze.

Partidul lui Simica s-a autodesfintat, toti membri migrind spre alte partide, mai puternice sau aflate la putere. Simica insa trebuia sa remina acolo pentru a mai fi in continuare consilier. Legea pe care o sustinuse cu atita putere, cea care nu da voie unui ales sa treaca de la un partid la altul il lasa singur, fara nici un coleg, fara nici un sprijin. Simica a ramas la punctul termic singur. In continuare acolo miroase a vaselina iar tevile sint noi, deoarece Termoficarea a reusit sa le schimbe. Si e foarte cald.

PS: orice asemanare cu realitatea nu e intimplatoare