Povestea unui om liberal

Roxana Macariuc era o femeie vrednica cu trei copii. Avea vreo 40 de ani, era casatorita, de meserie profesoara in principiu viata ii surise desi nu-i fusese usor. Muncise mult pentru asta pentru ca se tragea dintr-o familie nevoiasa de la tara unde bautura era tatal nostru si bataia era cartea de rugaciuni. Se salvase odata cu examenul de facultate pe care-l promovase. Atunci vazuse prima data alta lume, atunci traise pentru prima data iubirea. Viata ei incepuse de atunci. Atunci il cunoscuse si pe Gelu cu care apoi se casatorise.

Avea acum o singura problema. Periodic, odata cu leafa, Gelu ii tragea o mama de bataie. Cu ritmicitate Roxana si-o lua peste cap in fiecare cincisprezece si treizeci ale lunii. Era obisnuita, se pregatea dinainte, isi mai indesa citeva haine pe dinsa sa nu lase bulanul urme si se invatase sa-si fereasca cu dibacie capul. Nu s-ar fi cuvenit sa mearga la scoala la elevii ei cu ochii vineti. Gelu lucra la Politia de Frontiera si cind venea odata cu leafa de la servici se oprea tot timpul cu baietii la o berarie chiar in apropierea casei. Se facea in cap mai mereu si de fiecare data se gindea ca Roxana ar putea sa-l insele in zilele cind e plecat pe fisie. Gindul asta ii venea in cap odata cu betia si il inebunea, tot timpul pleca primul cu speranta ca o sa-si prinda nevasta in fapt. Pe scari se gindea ce le-ar face adulterilor daca i-ar prinde. Tot timpul acelasi gind. Cel mai tare i-ar fi placut sa-i dea afara pe amindoi in pielea goala. N-ar fi contat ca-i vara sau iarna, ca vad vecinii sau nu. Necazul era ca tot timpul Roxana era acasa singura, fara nici un amant prin preajma asteptind cuminte sa o ia peste cap. O bataie tinea cam cinci minute pentru ca Gelu obosea repede. Obosea si se culca asa imbracat, in uniforma. Povestea tinea de vreo cinci sau sase ani, de cind Gelu incepuse munca de teren. Roxana se consola la gindul ca nu-i singura care pateste asta, suportind mai usor gindindu-se la mama ei care o lua peste cap de o viata aproape zilnic. Taica-sau se imbata mai des ca Gelu.

Cu politica facuse cunostinta intimplator, prin fetele ei care cind erau alegeri lipeau afise pentru diferite partide. Primeau pentru asta tricouri, insigne, calendare, citeodata cite un sandwich sau ceva maruntis. In vara asta se hotarisera ca vor lipi afise pentru PNL si se hotarisera sa se inscrie pe listele de voluntari. Cum nu erau majore politrucul care se ocupa de grupele de copii care lipesc afise si impart pliante le ceru sa vina insotiti de unul din parinti. Asa a ajuns Roxana Macariuc prima data la PNL. Insotita de fetele ei astepta intr-o dupa-amiaza de primavara la usa partidului sa semneze mai repede ca le lasa sa lipeasca afise. Sedinta se prelungea si Roxana se impacienta pentru ca urma sa vina Gelu mai spre seara si mincarea nu era nici macar pe foc. Nu era pericol sa pateasca ceva dar nu avea chef nici macar de scandal. Trecusera vreo doua zile de cind barbata-sau luase avansaul si-i daduse scarmaneala. Se hotari sa intre: "Tovarase hai sa semnez mai repede acordul ala si sa plec ca deja stau de o ora". Spuse "tovarase" din reflex, asa stia ea ca se vorbeste de la sedintele UTC de la liceu. "Aici tovarasa se vorbeste cu domnule si cu doamna. De tovarasi am scapat de vreo douazeci de ani", primi raspunsul de la un chelios care statea in capul mesei si parea sa prezideze sedinta. "Vedeti, de oameni de astia avem nevoie, hotariti, cu tupeu, care stiu ce vor. Luati doamna un loc aici, nu mai dureaza mult". Cheliosul ii vorbise ei Roxanei Macariuc pe un ton pe care ea il considera sincer, si prin urmare isi cauta un scaun si se aseza. Atunci reusi sa vada si ea unde patrunsese, chiar in inima partidului, unde zari citeva figuri cunoscute de consilieri. Iar Cheliosul era chiar deputatul, seful partidului. Il vazuse des la televizor si se mira de cum nu-l recunoscuse din prima. "Imaginea e deformata la televizor inseamna", se gindi Roxana, dupa care se stradui sa fie atenta la ce vorbea acolo. Se puneau la cale alegerile. Discutiile erau aprinse, dar pe placul Roxanei. Se trezi aprobind cind pe unul, cind pe altul, ba chiar la un moment dat se trezi dindu-si cu parerea. Nu o lua nimeni in sema, doar presedintele care-i facu cu ochiul.

Vizitele la partid se indesira de atunci, ajunsera aproape zilnice. Se puse in slujba politicii cu devotament, era ceva ce-i placea. Presedintele o aprecia, membrii ceilalti o lasau sa-si faca treaba. Ii spusese chiar si lui Gelu care miriise ceva dar o lasase in pace. Timpul petrecut cu politica era din ce in ce mai mare, in fiecare zi venea tot mai tirziu acasa. Mergea la intilnirile de cartier, facea revista presei, se oferea voluntar la orice. Candidatul pentru judet o remarca si o ceru la el in echipa. Porecla lui era "Brutaru", desi se ocupa cu cresterea animalelor, mai precis a oilor. Ajunse in politica profitind de conjuncturi favorabile, mai mult sa scape de tot soiul de probleme penale pe care le avea din cauza temperamentului vulcanic. Solnaru Florica, asa il chema, nu era un nume de candidat, dar Brutaru nu parea constient de asta. Voia sa fie in adminisratie cu orice pret pentru ca, in felul acesta, considera ca-si va rezolva problemele. Oier fiind, avea bani si ar fi fost in stare sa-i cheltuie pe toti pentru a fi ceva. Era un ambitios. Asa ii placea sa creada despre el. Era si el casatorit, nevasta-sa candida si ea, tot pentru liberali, avea si el trei copii si multe aventuri la activ. Se zvonea ca dupa o nunta fugise o luna in Spania insotit fiind chiar de fina sa. O alese pe Roxana in echipa lui. Aprecia ca nu iese din vorba sa si face totul asa cum trebuie. "De oameni de astia am nevoie. Am sa vorbesc cu Chelul sa o puna chiar si pe liste. Ii platesc eu citeva afise si contributia la partid".

Asa s-a trezit Roxana Macariuc si candidata, legal, pe liste. Era chiar imediat dupa Florica, a doua pe lista. Se hotari sa-i devina credincioasa. Alegerile le-au pierdut. Numele de Florica Solnaru n-a fost pe placul alegatorilor, si nici a presei care nu scapa nici un prilej sa-l taxeze, dar Roxana ramase linga el. Isi schimba schiar si serviciul angajindu-se secretara la PNL unde Florica tragea si el tot mai des. Pusese de data aceasta ochii pe o functie de parlamentar, urmau alte alegeri. Isi facu rost de colegiul care cuprinde localiatile unde avea cele mai multe stini. Facu risipa de oi si rachiu si lumea de la tara il vota. Florica se trezi deputat, iar Roxana isi schimba din nou serviciul. Se facu de aceasta data sefa de cabinet parlamentar. Gelul incepu sa banuiasca ceva si betiile, deci si bataile se inmultira. O batea mai tare ca de obicei, asa ca nu dura mult pina cind o invineti bine pe Roxana. Pina la divort nu a mai fost decit un pas. Se potrivise, divortase si Florica. El din alte motive. Nevasta-sa candidase si ea pentru o primarie la tara si pierduse la doar sase voturi. Dar tocase toti banii familiei. Florica era plin de datorii, toti trageau de el, nu mai suportase reprosurile nevestei. Si-au impartit oile si au divortat. Roxana singura, Florica singur, ea secretara lui, tot tipul impreuna, idila se infiripa repede, dragostea ii mistuia pe amindoi. Tot pe datorie si-au luat o viluta la marginea orasului si s-au mutat impreuna. Pe la partid toti zimbeau pe sub mustati. Erau comici. El scund, ea inalta, el plinut, ea subtirica. Ce mai conta. Chelu plecase din PNL, Florica ajunse presedinte. Basca, mai toti liderii partidului erau divortati si aveau amante. Era ceva la moda, il facea sa para la fel cu sefii de la Bucuresti. Pina si candidatul la presedentie al partidului era divortat. Toate astea ii faceau pe cei doi sa se simta bine, putin ii intersa de privirile ironice ale celor din jur. Erau convinsi ca se incadrau perfect in doctrina partidului si nu se sfiau sa o afirme la toata lumea: "Pina la urma asta insemna sa fii liberal".

PS: Citeva asemanari nu sint intimplatoare. Telenuvela continua.