Powered By Blogger

Ionut POCLID

Fotografia mea
Botosani, Botosani, Romania

luni, martie 29, 2010

Mă simt ca o rotiţă importantă într-un angrenaj bine uns sau ca să fiu mai plastic ca un muşchetar



Mirosiţi a tămîie...Vă temeţi de vampiri?

De acasa mi se trage, mai bine spus de lîngă casă, e undeva în apropierea morgii şi azi dimineaţă am tuns iarba. Probabil a bătut vîntul dinspre biserica spitalului, cine ştie. Dar nu este acesta un mod de a începe un interviu. Mă aşteptam să mă întrebaţi de investiţii, de politică, de sănătate de afaceri...Oricum din aceste zone avem, ce discuta. Chestia cu vampirii nu stă în picioare, toată lumea, mă rog aproape toată lumea ştie că nu există, la fel ca şi Moş Crăciun. Dacă ar exista m-aş teme de ei deşi am cîteodată şi eu o tentaţie...ştiţi că vampirii sug singele. Eu aş acumula, ca să nu spun suge că e urît, energii pentru că da, sînt un tip activ. Şi cu asta v-am răspuns la întrebare.

De fapt cu ce vă ocupaţi pînă la urmă. Sînteţi medic, om de afaceri, om de televiziune, politician, candidat...spre ce se duc energiile ?

Uite aşa îmi place, trecem la chestiuni mai cu ştaif. Din toate cîte un pic...răspunsul era previzibil, nu? Dar hai să le luăm pe rînd. Ca om de afaceri am demonstrat că pot. Am firma mea, adică nu e a mea că nu figurez în acte, dar e a mea pînă la urmă toată lumea ştie. Dragul meu şi chiar funcţionează deşi unii sînt invidioşi pe chestia asta. De acolo au pornit toate...şi casa şi politica chiar şi chestiunile care mă leagă de presă. Pînă la urmă mă ajut pe mine, e doza de egoism la care nu o să renunţ niciodată. E o firmă de cablu, COCO TV, i-am pus un nume mai vesel pentru că aşa sînt eu COCO sună bine, nu? Ia spuneţi de cîteva ori în gînd şi o să vedeţi că vă ia rîsul. Operează doar în mediu rural, am abonaţi, nu ştiu exact cîţi. Doar administratorul şi numai el ştie asta şi nu-l întreb niciodată. E mai bine că nu ştiu, totul e că sînt bani. Atunci sînt mulţumit. Ca medic oftalmolog, hai să fim serioşi. Am făcut facultatea de gura părinţilor că aşa erau vremurile. Pînă la urmă cine nu ştie să facă un fund de ochi....dai nişte picături la pacient şi gata, ai rezolvat problema. Am lucrat doar in mediul rural ca medic, acolo oamenii nu sînt pretenţioşi, e mult mai uşor. În oraş am fost doar şeful medicilor, uite una din satisfacţiile pe care ţi le aduce politica. Nu m-am simţit atras de asta...îmi place să fiu şef dar nu la oraş. La ţară e mai bine, am mai zis, oamenii sînt altfel. Televiziunea e altceva, e pentru mine o provocare, dar vorbim mai încolo despre asta. La politică ce să spun, mă pricep, nu se vede, şi asta nu o spun eu. Oamenii care m-au votat pot depune mărturie. Am şi eu electoratul meu pe care nu vreau să-l dezamăgesc.

Păi era electorat de dreapta, acum v-aţi făcut de stînga. Vin şi oamenii cu dumneavoastră?

Vin că-s abonaţii mei. Nu asta-i problema. Chestia e că trebuie să le dai ceva, să le arăţi că te zbaţi pentru ei iar eu acuma nu-s nimic. Ce să le arăt? De aia mi-am cumpărat televiziune, să le pot arăta ceva, să mă vadă, să mă simtă...Hai să dăm acuma cărţile pe faţă. La PSD chiar sîntem o echipă. Cu domnul Marcu şi cu domnul Macaleţi chiar reprezentăm o forţă. Au priză la oameni ce naiba. Mă simt ca o rotiţă importantă într-un angrenaj bine uns sau ca să fiu mai plastic ca un muşchetar. Toţi pentru unul unul pentru toţi. N-aţi văzut cum ne-am strîns în jurul lui Geoană? N-a fost să fie dar emulaţia s-a creeat. Păcat. În noaptea aia a alegerilor cînd m-am îmbraţişat cu Ţurcanu chiar am simţit ceva. Am simţit că n-am plecat degeaba din PNL. M-am înşelat. La PNL a fost o experinţă. Costisitoare ce-i drept dar utilă. Am candidat şi n-am ieşit. Asta a fost să fie, dar măcar am avut curajul să mă bat cu balaurul. Păi ce prost din PNL mai avea curajul să candideze la un colegiu in Botoşani, adică să se bată cu Flutur? Numai eu m-am găsit, nu că aş fi prost, dar am vrut să încerc. Dacă la redistribuire nu se făceau mişmaşuri să iasă Tăriceanu senator acum eram la Bucureşti. Am băgat o groază de bani mai mult de asta îmi pare rău. Am datorii şi acum dar să le achite PNL-ul că şi-au scos pe sema mea trei parlamentari şi cu Tăriceanu patru. Era să dau divorţ din cauza asta. Cînd auzea nevasta-mea că mă mai duc pe la partid după ce am pierdut alegerile o lua groaza. Sînt familist şi asta contează cel mai mult pentru mine. Başca Turcanu mi-a mai dat şi vreo două peste cap. Am luat ce era al meu şi am plecat. Uite că m-am aprins. Nu dragă, eu nu mă mai uit în urmă. Capitol încheiat. Şi hai să vă mai spun una şi gata. La PNL nu era loc de intelectuali rasaţi...acolo se căutau sclavi ori eu nu corespund profiliului de PNL-ist agreeat.

Aţi fost director la Direcţia de Sănătate Publică unde n-aţi excelat în acte de management grozave...

Asta o spun doar gurile rele. Mă mir că un reporter la dumneavoastră chiar crede asta. Dar lunile sănătăţii, termometre date pe degeaba, tensiometre, îşi făceau oamenii analize gratis, astea nu se pun la acte de management?

Aţi făcut intrarea la spital de zeci de miliarde, aţi angajat rude, v-aţi făcut şi o vilă...sănătatea era la pămînt... mai e şi episodul Paul Ionescu...

Pur şi simplu răutăţi. Dar o să vă răspund la toate pentru că nu m-am ascuns niciodată. Intrarea nu am făcut-o eu, a făcut-o Victor. Aaaa, că eu sînt într-o relaţie cu el, chiar şi de afaceri e altă treabă. Asta se întîmplă acum, atunci pentru mine era doar un constructor care voia să prindă o lucrare. Pînă la urmă acea intrare rămîne şi va rămîne peste timpuri, nu o duce Oprişanu acasă.

Păi pacientul nu stă la intrare...

Lăsaţi-mă să termin. Normal că nu stă la intrare. Se duc în saloane. Le făceam şi pe astea dacă mă lăsau. Deja vorbisem cu Victor totul, preţuri, materiale, tot ce presupune. Ar fi ieşit un bibelou de spital. Dar pacientul intră pe la intrare, deci banii care i-am băgat acolo pot spune că i-am cheltuit cu folos. Despre rude..nu-i adevarat. E doar unchiul Titi sau nea Titi cum îi spunem noi, care nu e rudă cu mine. E rudă cu nevastă-mea. E fratele mamei soţiei mele. E cadru militar pensionar la o vîrstă fragedă, a lucrat la aeroportul Otopeni, are experienţă. Asemenea director de resurse umane era greu de găsit. A primat doar competenţa, vă daţi seama că a pus pe picioare un aeroport. Casuţa mea are altă poveste. Am prins în ziar un anunţ convenabil, am vazut terenul, mi-a plăcut şi am cumpărat. Că s-a făcut în acelaşi timp cu intrarea de la spital e altă poveste. Nu o să mă credeţi dacă spun că a fost chiar o fericită coincidenţă, dar chiar asta s-a întîmplat. M-a deranjat puţin că e situată în apropierea morgii dar m-am obişnuit şi cu asta. Cînd mă iau gîndurile mă arunc în piscină, fac o tură, cobor în cramă şi beau un pahar de vin şi-mi trece. M-am obişnuit în modul acesta să am numai gînduri pozitive. Cît despre episodul nefericit cu Paul Ionescu cred că a sosit momentul să spunem lucrurilor pe nume. Eram beat domnule, eram înafara serviciului, de unde să ştiu că nenorocitul ăla de Mihai Ştefan vine cu reportofonul şi mă înregistrează. Am gîndit-o electoral cînd am spus ce am spus şi-mi pare rău. Eram canalizat pe chestia asta atunci. Dar salvarea a ajuns la timp acolo...din punct de vedere sanitar nu am ce să-mi reproşez. De aia nu m-am dus la PDL că putem să ajung şi acolo, sînt prieten cu Cătălin...nu vreau să fac parte dint-un partid de limbişti pentru că ăsta-i termenul care-i caracterizează.

Flutur spunea atunci că aţi făcut o intrare la spital de opt ori preţul şi că vindeţi scutiri pentru elevi cu 20 de lei bucata başca cică aţi mai tras şi nişte ţepi. Nu seamănă că aţi fi prieteni...

Vedeţi ce mic gîndiţi? Aste-s electorale şi gata...le-am înţeles perfect în acel moment, ba chiar am, dar şi replici, nu mai trebuie să mă explic iar. L-am avut consilier pe Claudiu Săftoiu. Pe lîngă faptul că m-a gobit de bani mi-a dat şi nişte sfaturi bune, de asta spun că am avut ce învăţa în campanie. Claudiu, că am rămas prieteni, nu-i prost deloc, nu ajungea el şef la SIE că nu avea minte-n cap. Tura viitoare, adică la următoartea campanie am să mă consiliez singur. De aia sînt mulţumit, am acumulat aşa cum spun americanii know-how. Ei bine, el mi-a spus, citez "Lasă Gabi că-s răutăţi astea, nu le mai pune la inima. Peste o lună o să faceţi un spriţ şi o să rîdeţi împreună de astea." Uite că a avut dreptate. Acum rîd de toate astea, aştept şpriţul, dau eu, numai că nu-mi răspunde la telefon...Nu-mi stă în fire să dau ţepi, poate mai întirzii cîteodată plăţile dar de obicei mă achit.

Deci mai candidaţi, că aşa se înţelege din ce aţi spus....

Dacă ar fi să o dau în sf-uri aş spune că e prematur să vorbim, dar aşa cum am stabilit vorbim pe bune...Da dragule, candidez. La început am să candidez pentru primărie. Imi place să mă lupt cu cei mai tari. Dupa aceea am să candidez dacă nu ies primar, pentru senator sau deputat...o sa văd mai tirziu exact la ce. Asta ca sa-mi demonstrez mie că se poate. Eu sint un om al exemplelor. Dacă nu ies nici aşa ceea ce tehnic e imposibil, am să mă învîrt in PSD de o poziţie bună pe liste la europarlamentare. La preşedenţie nu mă gîndesc că aş fi penibil. Am acum toate armele, am presă favorabilă, firma vine pe profit deci finanţare este...de ce să nu încerc. Am un viciu, politica. Nu pot domnule fără ea, îmi place al naibii de tare.

V-aţi tras televiziune, e acesta un atuu într-o viitoare luptă electorală?

Nu e a mea. Somaxul e al lui Victor cu care am un contract de management. Am avut o idee şi vreau să-l ajut pe omul ăsta. El nu are timp să se ocupe. El, la rîndul său m-a ajutat cînd am avut nevoie. Fac canal de muzică populară. Mai bag cite o emisiune ceva si gata, umplu toată ziua. Încet încet o să cresc, o să vedeţi. Şi raspunsul este Da, cu D mare, e o armă electorală. Toate trebuie făcute din timp, nu se îngraşă porcul de ignat cum se spune în mediul rural. Plătesc lunar lui Victor bani, dar am jucăria mea, ceea ce am dorit tot timpul să am. Mi-am făcut un calcul şi am conchis că se merită. Dar vreau să fac şi ceva pentru botoşăneni. Somaxul e un început, o să vedeţi. Rustic dragă, muzică populară, muzică de petrecere, emisiuni frumoase, merităm şi noi ceva de calitate. Pînă la urmă se vorbeşte într-una de chestia asta...hai să o spun pe şleau: Între mine şi Victor au fost dintotdeauna şi vor fi strict relaţii de afaceri. Că ne mai ajutăm cîteodată asta e altă treabă.

Acesta este un interviu imaginar dar orice asemanare cu realitatea nu este neaparat intimplatoare....

interviu aparut in revista TESLA nr 5 martie 2010:http://www.botosanilife.ro/revista-tesla-nr-5.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ClickComments